Everybody goes to Hollywood
September 12, 2008 - Posted in Nightlife
Ok…cine ma cunoaste stie ca sunt genul de persoana care merge mai des la un muzeu decat intr-un club. E interesant insa cum, atunci cand tot caminul merge undeva, chiar si genul meu de persoana isi doreste sa mearga. Adica, de cand am fost aici am fost la 3 petreceri (incluzand si Welcome Cocktailul organizat de facultate unde nu am stat mai mult de o ora), mai mult decat am fost in Bucuresti in doi ani de cand stau acolo.
Da…clubul de marti seara, pe nume Hollywood, a fost foarte interesant. Se pare ca e cunoscut ca unul din cluburile de top din Milano. E mentionat chiar si in ghidurile turistice. Citez:“Acest local ofera cele mai mari sanse de a vedea super-modele internationale. Extravagantul Hollywood continua sa atraga cei mai frumosi oameni din oras, deci imbracati-va sa impresionati.”
Ok… cand am intrat acolo insa am avut impresia ca intru intr-o discoteca de pe litorarul romanesc din anii 90. Adica un spatiu destul de mic, patratos, fara nici un fel de design si cu niste lumini. Ah da…si un bar unde trebuia sa astepti 30 de minute sa iti vina randul ca un italian musculos, uleios si cu plete sa iti prepare bautura dandu-se in figuri. Mai mult decat atat, dupa ceva timp, podeaua a devenit uda asa ca alunecai foarte usor, din cand in cand te mai calca cineva pe picior asa ca am ajuns acasa cu sandalele negre in loc de albe. Nu imi pot imagina de ce ar veni oameni celebri in locul ala. Oh well, nu pot spune ca nu m-am simtit bine, dar asta a fost datorita celor cu care am fost (those brazilian girls sure know how to dance!!). Mi-a placut foarte mult si drumul pana acolo, un tramvai plin ochi de studenti de toate nationalitatile, socializand galagios si facand poze, si cativa italieni rataciti uitandu-se nedumiriti.
Da, intr-adevar, si asta face parte oarecum din experienta, insa de miercuri au inceput cursurile, asa ca sigur petrecerile se vor rari semnificativ, cel putin pentru mine. Pentru colega mea de camera nu prea se aplica regula, ea continua sa mearga in fiecare noapte undeva si sa i se para foarte ciudat ca intr-o seara de vineri eu sa stau acasa. 