Una vera fila italiana
November 4, 2008 - Posted in Every-day life, Italia
Si obisnuiam sa cred ca romanii au o pasiune pentru cozi…italienii sunt mult mai rau…Nu o sa va vina sa credeti cat am stat azi la o coada…
Sa o luam cu inceputul. La Scala organizeaza o avanpremiera a noii stagiuni, special pentru tineri, unde se vand bilete cu 10 euro. Ca sa va faceti o idee, biletele la premiera costa in jurul a 1000 de euro. Biletele s-au pus in vanzare azi, la ora 12, si, m-am gandit…ok, sa ajung pe la 11-11:30 e rezonabil, italienii oricum nu or sa se inghesuie, ei oricum sunt aici, pot sa mearga si altadata. Am ajuns acolo si mi-a picat fata…o coada imensa, nu numai in lungime dar si in latime. O comparatie aproximativa, cam cat pasajul de la metrou de la Piata Unirii (ambele dimensiuni).
Daca mai aveam alta ocazie de a merge la La Scala, renuntam. Dar cum stagiunea tocmai s-a incheiat si nu o sa mai fiu aici pana incep spectacolele acceptabile ca pret din noua stagiune, am decis sa raman. “Cat poate sa dureze?” Dupa cateva minute am aflat ca se face si o lista, coada nu era de ajuns. M-am semnat si eu cu numarul norocos 373 si m-am asezat cuminte din nou la coada. Dupa o ora, in conditiile in care existau numai 3 case, se ajunsese la numarul 55 dupa lista. Calculele estimative aveau perspective intunecate asa ca am inceput sa fac conversatie cu colegii mei de coada. Macar m-am ales cu ceva, am mai practicat italiana… Si cum timpul zboara cand te distrezi (din pacate aici nu e cazul), cand am ajuns in fata casei era ceasul 15:30. Dupa 4 ore nici nu m-a mai interesat ce loc mi-a dat, am dat banii, am luat biletul, multumind cerului ca totusi am apucat si m-am indreptat spre cel mai apropiat fast -food din apropiere pentru ca stomacul meu incepuse deja sa se autodigereze.
Cred ca acesta e momentul potrivit sa va arat o super reprezentativa animatie despre Italia.
Si ca sa concluzionez, o sa o citez pe mama “Bine ca ai stat la coada la opera, nu la mancare…”