La bella vita di Erasmus

Un’altra Genova

November 25, 2008 - Posted in Italia, Traveling

In cautarea unei destinatii de duminca insorita, am decis sa ii mai dau o sansa Genovei sa ma cucereasca. Am mai fost acolo acum un an si am fost slab impresionata. Sincer, am plecat mai mult sa vad acvariul pe care atunci nu reusisem sa il vizitez din lipsa de timp si imi doream, deoarece se pare ca e cel mai mare din Europa.

Am luat o harta de la biroul de informatii turistice de la gara si am inceput sa umblam pe strazi in cautarea patratelelor rosii care desemnau obiective turistice importante. Ah, da…aceste strazi inguste ale Genovei…exact cum imi aduceam aminte, pline de magazine cu chinezarii promovand preturile scrise cu carioca, restaurante dubioase asiatice sau turcesti, si o anume varietate de oameni pe strazi din care italienii lipseau cu desavarsire. Aceste strazi care imi dadeau un sentiment de nesiguranta m-au dus totusi la primul obiectiv turistic unde am si intrat, Palazzo Reale, sau palatul regal, o superba succesiune de sali cu candelabre imense de cristal si oglinzi dar unde nu m-au lasat sa fac poze. O a naibii tanti m-a urmarit peste tot dupa ce am rugat-o frumos daca pot face macar o poza.

Am ajuns in jurul pranzului la acvariu unde am stat bineinteles la o coada substantiala pentru a plati un pret destul de ridicat. Insa a meritat pe deplin. Mai intai am vazut un film 3D despre rechini, ceea ce a fost foarte interesant, la un moment dat chiar am avut senzatia ca imi da cu coada peste ochi. Din pacate nu a fost asa scary, dat fiind ca era un fel de documentar. Oh well…apoi am inceput turul si iar am inceput sa ma comport cum o tipa de 21 de ani nu ar trebui; adica ma impingeam cu copii de 5-6 ani sa ajung in fata acvariilor cu pestiori din “Finding Nemo” si la un moment dat ramasesem singura dar asta nu ma oprea sa ma minunez cu voce tare de cat de draguti sunt pinguinii la acvariul carora am stat vreo 20 de minute cel putin…Da, ce sa zic…m-am uitat in ochii a catorva rechini si am facut portrete unei broaste testoase uriase; am vazut meduze cu buline fosforescente si am pus mana pe o pisica de mare. Si o sa ma opresc aici ca sa nu fac o compunere ca la clasa a treia.

Dupa 2 ore jumate petrecute in acvariu, cu greu am mai vizitat si celelalte obiective. Via Garibaldi, care se mai numeste si Strada Nuova, plina de muzee si cladiri vechi proaspat renovate si colorate in variatiuni de rosu face parte din zona moderna a orasului, insa diferita ca de la cer la pamant fata de strazile pe care mersesem cu cateva ore in urma. Aceasta strada ne-a dus apoi in piaza de Ferrari unde diverse banci isi au sediul in cladiri impozante, in acelasi stil vechi dar intretinut. Am revazut apoi locul unde se crede ca a fost casa lui Cristofor Columb si Catedrala San Lorenzo. In drum spre Palazzo Ducale am cumparat cea mai buna gelato ever, atat de cremoasa si fina si buna incat a trebuit sa ma asez pe scarile unei cladiri sa ma bucur de ea…

Apusul l-am petrecut facand poze in portul antic unde negrii inca mai incercau sa isi vanda gentile de firma de contrabanda; apoi am plecat spre gara, trecand din nou prin locuri frumoase si locuri dubioase. Cred ca asta e Genova, o combinatie de nou si vechi, frumos si urat, bun si rau. Acum insa, cunosc si partile pozitive. Simt ca am judecat-o gresit dar simt ca inca nu o cunosc indeajuns si ca ceva imi scapa inca legat de orasul asta, ceva care sa ma ajute sa inteleg de ce lucrurile sunt asa cum sunt, bune sau rele, iar Genova le accepta pe toate fara intrebari…

Mai multe poze aici.