L’ultima volta…
December 21, 2008 - Posted in Uncategorized
Scriu acum in timp ce ascult Luciano Ligabue si mananc din pizza cumparata pentru ultima oara de la Esselunga. “Ultima oara” e un cuvant omniprezent in ultimele zile. Ultima oara la Bocconi, ultima oara cand te plimbi pe Corso Vittorio Emmanuele, ultima oara la aperitivo, si ceea ce e cel mai deprimant, ultima oara cand vezi persoanele cu care ai stat patru luni de zile si cu care ai trait momente unice.
Ei sunt cei mai buni prieteni ai mei de cand sunt aici, desi nu toti. Si in conditiile in care trei dintre ei sunt din Brazilia si tipa e din Australia, va dati seama care sunt sansele sa ne vedem in curand. Cred ca asta face tristetea din momentele astea mult mai puternica decat tristetea de cand am plecat de acasa. Cand pleci de acasa, stii ca o sa te intorci si ca toti oamenii importanti pentru tine sunt acolo si te asteapta. Acum, plec dintr-un oras pe care il iubesc si in sensul self standing insa orasul in sine nu inseamna mare lucru fara oameni. Iar oamenii se intorc toti la viata lor, pe continentul lor… Vineri seara a fost petrecerea de la revedere, cu open bar si VIP area, si totusi ceva melancolic plutea in aer, gandul ca e “l’ultima volta”, desi nu prea ai deduce chestia asta din zambetele largi din poza…
Pana si fata de colega mea de camera ma simt atasata, chiar daca nu a
dormit aici nici macar jumatate din nopti. Nu mi-am luat pana la urma tricou cu Bocconi, insa am primit de la ea tricou cu Berkley (even better) iar eu i-am dat insigna mea cu Piatra Craiului (deh, daca nu avem tricouri cu ASE). Saptamana trecuta am gatit cina impreuna si a fost la fel, dragut dar trist…Incerci sa te consolezi cu invitatiile de a merge peste tot, California, Brazilia, si asa mai departe, dar who knows when that will happen?
Oh well, ultima seara in Milano si in Arcobaleno…and tomorrow I’ll be flying home…