Brazilian BBQ

November 21, 2008 - Posted in Nightlife

In caz ca nu stiti ce e ala bbq, e ceea ce romanii fac de 1 mai pe fiecare metru patrat al Transfagarasanului. Ei bine, se pare ca brazilienii sunt si mai rau ca noi; nu numai ca fac gratar saptamanal la ei acasa, dar a devenit o traditie sa faca si in fiecare seara de luni in camin.

Dar mi-a placut, chiar sunt foarte entuziasmati asa sa le organizeze; au pus muzica braziliana si ne-au preparat si bautura lor traditionala, Caipirinha (muito bom), asta pe langa galetile cu Sangria…Va dati seama ce s-a ales de gratar in ultima parte a serii :)

Lavoro di gruppo

November 21, 2008 - Posted in Bocconi

Acesta e motivul pentru care nu am mai scris de atata timp. Saptamana asta a fost groaznica, 3 proiecte dintre care unul de grup. Care a fost o adevarata aventura. Am fost 6 in echipa: un norvegian, doua tipe din Australia, una din Ungaria si apoi a mai aparut un tip iranian care invata in Dubai, si a trebuit sa evaluam fuziunea dintre doua companii farmaceutice.

Oricum, sa lucrezi intr-o echipa multinationala e mult mai greu, asta e clar. Totul a fost dificil; in primul rand, sa punem intalniri la care sa ne potrivim toti programele. Fiind majoritatea exchange, in weekenduri eram mai toti plecati. Apoi, eu eram singura [fraiera] care venea la timp; restul, cu cate 15 minute intarziere cel putin. Si aici ca peste tot, unii muncesc mai mult ca altii, si eu, ca intotdeauna am facut parte din “unii”. Numai ca aici membrii echipei isi dau note reciproc si asta valoreaza 5% din nota finala. Mi se pare o chestie inteligenta.

In plus, a fost o provocare sa ne intelegem cu tipul din Dubai: de foarte multe ori nu intelegea ceea ce lucram si mai pierdeam timp sa ii explicam; sau incerca sa vina cu o contributie, dar total pe langa, si trebuia mult tact sa ii spui ca nu e bine. Sa mai spun si ca la prezentare, ieri a venit cu o camasa albastra deschisa la nasturi pe jumatate, expunand un piept cu mult prea mult par si un medalion urias si sclipicios? :)

Dar nu numai el a fost problema, modul de lucru al fiecaruia era diferit: eu lucrez mai bine cand am o structura dupa care sa ma ghidez, Thomas, norvegianul cu care am facut cea mai mare parte a proiectului, sustine ca intai produci materialele si apoi le structurezi. Apoi, tot cu el am intrat in conflict cu o seara inainte cand era cat pe ce sa elimine una din partile la care lucrasem eu.

In final insa, rezultatul a fost mai bun decat ma asteptam; prezentarea noastra, chiar terminata in ultimul moment, a iesit mult mai ok decat a celeilalte echipe care a prezentat aceeasi tema; inca o chestie interesanta: restul colegilor trebuie sa voteze pe yahoogroup-ul cursului care prezentare a fost mai buna. Dar rezultatul il aflu abia miercurea viitoare. I can’t wait!

Incerc sa ma gandesc cum ar fi sa fac lucrul asta zi de zi, la job, sa lucrez cu oameni din culturi asa diferite. Parea o imagine ideala inainte; inca este ceea ce imi doresc, insa acum realizez si provocarile implicate.

Il mio primo voto italiano

November 17, 2008 - Posted in Bocconi

Prima mea nota italiana: 26/30. La Business Strategy, pe interpretarea unui studiu de caz despre Ikea, pe care proful a notat ca recomandarile personale trebuie sa fie mai multe, mai detaliate si mai argumentate cu pros&cons si cu numere. Mi se pare reprezentativa sugestia asta, pentru ca noi nu prea suntem invatati sa ne dezvoltam propriile opinii, ci mai degraba, sa invatam pe de rost ideile profesorilor publicate in manualul pe care ni-l cer la examen. La materia asta nici macar nu exista manual. Totul se bazeaza pe studii de caz iar examenul consta in acelasi lucru.

E cam ciudat sa ai alta scara de referinta. Te face sa rascolesti in memorie dupa regula de 3 simpla sa iti dai seama daca sa te bucuri sau sa te superi. Aritmetica spune ca 26 inseamna 8,67 in note romanesti insa scala de echivalare a ASE-ului spune ca 26 este un 8 curat. Oh well…Imi amintesc de Dexter care avea un cosmar cu a fi “average”. Eu sper sa imi imbunatatesc nivelul pana la examene, dar chiar si asa, in conditiile unei schimbari semnificative de workload si asteptari, cred ca e destul de ok.

Scuola di nuovo

November 11, 2008 - Posted in Bocconi

Azi au reinceput cursurile. Ale mele au inceput cu o intarziere de vreo 20 de minute. Ce ziceam de cuvantul magic, sciopero? Da, nu numai scoala a reinceput ci si grevele. Am asteptat vreo 30 de minute tramvaiul de dimineata desi greva trebuia sa inceapa mai tarziu. Ca de obicei, in statii se socializeaza intens. Si parca azi lumea era la fel de willing de a socializa ca in prima zi.

De Bocconi ce sa mai zic, aproape toti profesorii se schimba dupa pauza asta, asa ca din nou socializare. Cu exceptia profei de sales management care daca mai venea cateva saptamani, riscam sa vedem o nastere in direct, chiar nu pricep de ce se intampla asta. Ei spun ca e pentru ca noi sa nu fim influentati in gandire de subiectivismul unei singure persoane. Insa pentru mintea mea de roman, suna putin cam prea democratic…

Erasmus Menu

November 8, 2008 - Posted in Every-day life

Am progresat (cred)…

Una vera fila italiana

November 4, 2008 - Posted in Every-day life, Italia

Si obisnuiam sa cred ca romanii au o pasiune pentru cozi…italienii sunt mult mai rau…Nu o sa va vina sa credeti cat am stat azi la o coada…

Sa o luam cu inceputul. La Scala organizeaza o avanpremiera a noii stagiuni, special pentru tineri, unde se vand bilete cu 10 euro. Ca sa va faceti o idee, biletele la premiera costa in jurul a 1000 de euro. Biletele s-au pus in vanzare azi, la ora 12, si, m-am gandit…ok, sa ajung pe la 11-11:30 e rezonabil, italienii oricum nu or sa se inghesuie, ei oricum sunt aici, pot sa mearga si altadata. Am ajuns acolo si mi-a picat fata…o coada imensa, nu numai in lungime dar si in latime. O comparatie aproximativa, cam cat pasajul de la metrou de la Piata Unirii (ambele dimensiuni).

Daca mai aveam alta ocazie de a merge la La Scala, renuntam. Dar cum stagiunea tocmai s-a incheiat si nu o sa mai fiu aici pana incep spectacolele acceptabile ca pret din noua stagiune, am decis sa raman. “Cat poate sa dureze?” Dupa cateva minute am aflat ca se face si o lista, coada nu era de ajuns. M-am semnat si eu cu numarul norocos 373 si m-am asezat cuminte din nou la coada. Dupa o ora, in conditiile in care existau numai 3 case, se ajunsese la numarul 55 dupa lista. Calculele estimative aveau perspective intunecate asa ca am inceput sa fac conversatie cu colegii mei de coada. Macar m-am ales cu ceva, am mai practicat italiana… Si cum timpul zboara cand te distrezi (din pacate aici nu e cazul), cand am ajuns in fata casei era ceasul 15:30. Dupa 4 ore nici nu m-a mai interesat ce loc mi-a dat, am dat banii, am luat biletul, multumind cerului ca totusi am apucat si m-am indreptat spre cel mai apropiat fast -food din apropiere pentru ca stomacul meu incepuse deja sa se autodigereze.

Cred ca acesta e momentul potrivit sa va arat o super reprezentativa animatie despre Italia.

Si ca sa concluzionez, o sa o citez pe mama “Bine ca ai stat la coada la opera, nu la mancare…”

Vince!! AC Milan-Napoli 1-0

November 4, 2008 - Posted in Italia, Milano

Reteta: se ia o persoana care nu a fost in viata ei la un meci de fotbal, care nu a vazut un stadion decat la concerte si se duce la unul din cele mai renumite stadioane din lume, la un meci cu AC Milan. Rezultatul: entuziasm total si parere total schmibata asupra fotbalului. Da…imposibilul s-a intamplat: eu la un meci de fotbal! :)

Nu as putea sa fac comparatii cu Romania, dar treaba e ca italienii chiar stiu sa traiasca un meci de fotbal. De la inceput, de cand scandau la unison numele jucatorilor milanezi inaintea prezentatorului si ii huiduiau pe cei de la Napoli, pe parcursul jocului cand ii dadeau sfaturi lui Ronaldinho sau spuneau “O, Dio” sau cuvinte mai putin catolice cand napoletanii atacau, pana la sfarsit cand golul a declansat o explozie de bucurie, si la figurat, dar si la propriu, cand galeria suporterilor cei mai inflacarati au aprins artificii…Oh, da…m-au facut pana si pe mine sa ma bucur si sa ma enervez impreuna cu ei. Si ceea ce m-a surprins in mod placut a fost ca nu am vazut nici un act de violenta…ceea ce era o regula la stirile din Romania aproape dupa fiecare meci.

Jocul in sine chiar nu stiu daca a fost unul spectaculos, adica s-a dat un singur gol iar Ronaldinho chiar m-a dezamagit cu multe ocazii ratate, dar nu conteaza. San Siro, stadionul, m-a impresionat in schimb. E chiar urias; cu o capacitate de 85000 de locuri, estimez ca e de vreo 5 ori cat Cotroceniul, singura mea referinta.

In final, am fost acolo numai pentru experienta si chiar am trait-o mai intens decat ma asteptam…Forza Milan! (sau cum se zice).

Scambio differente

November 1, 2008 - Posted in Bocconi

De cand sunt aici, frustrarea mea legata de exchange-ul unora este in crestere continua. Nu o sa pricep niciodata de ce lucrurile stau asa dar cert e ca sunt o groaza de diferente intre noi si alte natiuni care sunt aici mai mult in vacanta decat la studiu. O sa incerc sa amintesc cateva dintre ele.

In primul rand, eu trebuie sa urmez 6 cursuri, ceea ce nu e asa de speriat in termeni de Romania. La ASE ar fi trebuit sa am 7, desi 2 din ele erau limbile straine, cu mai putine credite. Totusi, aici nu am mai intalnit pe nimeni cu 6 cursuri. Insa am intalnit multe persoane cu 2 si 3. Apoi, notele de la examenele mele se iau in considerare la medie, pe cand americanii, de exemplu, trebuie doar sa treaca. Mai mult decat atat, ei isi pot alege orice curs vor, astfel incat studenti la economie ajung sa studieze cursuri ca “Arts and culture” sau “Fashion and design”. La noi, nu, trebuie sa fie materii “compatibile” cu programul de studii din ASE.

In plus, ma gandeam asa la procesul de selectie. Noi ne chinuim un an intreg sa dam examene si interviuri ca sa studiem un semestru in strainatate si avem cate 15-20 de locuri pentru fiecare spatiu lingvistic. Francezii sunt obligati sa aiba o perioada de studiu in afara insa nici ceilalti nu se bat pe locuri, cum se intampla la noi. In plus, majoritatea celor de aici nu stiu o boaba de italiana, ceea ce ma face sa deduc ca nu le-a dat nimeni vreun examen de limba sau vreun interviu in italiana ca sa ajunga aici.

Nu spun ca e normal ca ei sau ca noi, poate adevarul e undeva la mijloc. Cred insa ca un program de genul asta ar trebui sa puna mai mult accentul pe experienta de viata si nu sa te faca sa inveti de 3 ori mai mult decat ai face-o acasa si cred ca ar trebui sa iti ofere mai multa libertate, in special in a face ceea ce la tine acasa nu e posibil. Poate si diferentele astea fac parte din diferentele de cultura pe care trebuie sa le experimentez….

Dar, in conditiile astea nu ar trebui sa ma mire de ce, in timp ce eu imi mananc nervii incercand sa rezolv probleme la international project finance, colega mea de apartament, studenta la Berkeley, nu la vreo facultate de la capatul pamantului, se distreaza prin cine stie ce oras din Europa.

Giorni piovosi a Milano

October 30, 2008 - Posted in Every-day life, Milano

Timp de doua saptamani, la Bocconi au loc partiale. Asta inseamna ca au fost suspendate cursurile si in conditiile in care eu nu am partiale ma numesc o persoana norocoasa. Oricum, nu va fi o vacanta in adevaratul sens al cuvantului pentru ca vreau sa profit de zilele astea libere sa ajung la zi cu invatatul, daca nu, chiar mai mult. [Poate daca imi fac publice intentiile, ma tin de promisiune].

Oricum, alte planuri cam slabe sanse sa apara, deoarece prognoza meteo pana duminica cel putin arata ploaie in continuu. Si chiar asa a fost de luni incoace. Un cer asa de cenusiu cum nu stiu daca am mai vazut, frig, vant si ploaie…in continuu…Astazi a fost o fereastra de timp mai bun de vreo doua ore, dupa care a inceput iarasi ploaia.

La Esselunga au bagat deja decoratiuni de Craciun, ceea ce imi provoaca si mai multa melancolie decat ploaia asta continua, pentru ca imi dau seama ca nu mai am timp mult de petrecut aici. Basta…sa folosim vremea asta intr-un mod constructiv: study!

Welcome to shopping!

October 29, 2008 - Posted in Milano

Oh, da…6 fete la Milano, la ce te-ai putea astepta?

Weekendul trecut l-am petrecut cu colegele mele de facultate care au venit sa ma viziteze. Si ghiciti ce am facut in majoritatea timpului din cele trei zile: shopping, shopping, shopping. Eh, nu am facut numai cumparaturi; am mai si mancat (la aperitivo sau la restaurante cu pizza uriase), am mai si vizitat Domul si Castelul, am mers si pe Navigli, si…hmmm…cam atat :)

Cred ca am intrat in toate magazinele din jurul Domului, Via Torino si Corso di Porta Ticinese. Din pacate nu a mai ramas “timp” si pentru via Montenapoleone…

Jumatate din ziua de duminica am petrecut-o la Fiera di Senigalia, targul de antichitati ce are loc in ultima duminica a fiecarei luni pe Naviglio Grande. Aici produsul cel mai popular au fost cerceii. Numai de la o taraba am cumparat 12 perechi!

Nici nu vreau sa ma gandesc cati bani am cheltuit. Imi vine in minte reclama de la Mastercard. Geanta neagra 25 euro. Geanta maro 20 euro. 4 perechi de cercei 20 euro. (…) Some quality girls’ time - nepretuit.