Cinque Terre
October 23, 2008 - Posted in Traveling
Cumva suspendate intre cer si mare, Cinque Terre sunt intr-adevar cinci alte pamanturi. Cinci orasele, sau mai bine zis satuce, dar nu in sensul roman de satuc, ale caror nume nu spun poate nimic…Monterosso, Vernazza, Corniglia, Manarola si Riomaggiore. Insa pe mine m-au impresionat mai mult decat Domul sau Coloseumul.
O buna parte a calatoriei cu trenul am petrecut-o cu fata lipita de geam, privind marea…si din cand in cand cate o gara minuscula cu palmieri si portocali pe peron…
Dupa ce am trecut de ultimul din numeroase tuneluri, am ajuns in primul orasel,
Monterosso. Am iesit din gara direct pe faleza. Am coborat treptele in fuga pana pe plaja, m-am descaltat si am intrat cu picioarele in valurile inspumate si calde. Toti eram entuziasmati asa ca am petrecut ceva timp pe plaja cu pietricele. Apoi am mers centrul oraselului. Privind in sus, culorile vii ale caselor si ale rufelor intinse la uscat…jos, agitatia turistilor de la magazinele cu suveniruri sau restaurante cu muzica italiana.
Aceste orasele sunt legate unul de celalalt fie de trenul ce strabate muntele, fie de barcile ce strabat marea, fie de proprii pasi pe potecile turistice. Noi am ales ultima varianta, asa ca am parasit Monterosso si am inceput urcarea…Deoarece zona de coasta
dintre satuce este declarata Parc National, intrarea costa 5 euro, insa sunt total nesemnificativi pentru frumusetea pe care ti-o ofera traseul. Prima parte a traseului este destul de solicitanta, chiar daca exista scari amenajate din bucati de stanca. Poteca trece prin gradini si plantatii de vita de vie si din cand in cand iti ofera panorame asupra marii ce iti taie respiratia.
Dupa aproximativ o ora am ajuns in Vernazza, al doilea sat si favoritul meu…Nu pot spune de ce…poate a fost pictorita ce facea o altfel de poza orasului, poate au fost barcile adunate in centrul orasului sau sandvisul din port sau poate a fost melodia de la
un bar care se potrivea atat de bine cu locul incat am intrat sa intreb cum se numeste. O puteti gasi aici.
Am pornit apoi spre urmatorul sat, Corniglia. Acesta e putin diferit de celelalte, in primul rand ca este pozitionat mult mai sus, ca sa cobori pana la marea turcoaz iti ia ceva timp, sa nu mai vorbim de urcatul inapoi, si in al doilea rand pentru ca este si mai linistit.
De aici am plecat spre Manarola unde nu am avut asa mult timp sa stam pentru ca
soarele se indrepta spre apus iar ultimul autobuz spre hostelul nostru era in jurul orei 8 din ultimul sat, Riomaggiore. Manarola si Riomaggiore sunt unite intre ele de Via dell’Amore. Din cate am inteles eu, se numeste asa deoarece construirea ei a facut posibila iesirea din singuratate si izolare a locuitorilor celor doua sate. Bineinteles, acum are alta semnificatie, din scopuri comerciale sau turistice. In unul din locurile in care poteca trece prin stanca, este amenajat un fel de tunel cu cateva “ferestre” spre mare pe peretii caruia se scriu mesaje de dragoste. Insa nu va ganditi la stancile de pe transfagarasan pe care scrie “Gigi + Ionela=Lov”. Este mult mai frumos, cu desene si
mesaje intr-adevar inspirate. Favoritul meu a fost “Sei la parte migliore di me“. Si in afara de locul asta special amenajat nu o sa vedeti nume sau mesaje in alte parti. Lasand mesajele si lacatele la o parte, e un loc intr-adevar romantic, in care nu prea ai vrea sa fii singur, in special cand soarele apune in culori de rosu aprins in mare. Insa frumusetea locului sterge repede melancolia si o transforma in admiratie.
Am ajuns in Riomaggiore pe inserat. Riomaggiore e cel mai mare dintre ele, din ce mi-am dat eu seama…Am ales o mica pizzerie de pe strada centrala si am luat o Margherita pentru patru persoane. Apoi am luat autobuzul spre hostelul nostru, undeva la 4 kilometri de Riomaggiore. Nu stiu de ce, dar in cele 5 satuce nu prea exista hosteluri, iar cele care exista au fost ocupate cu mult inainte sa ne hotaram noi ca venim.
A doua zi aveam de ales intre a merge in alt oras din apropiere (La Spezia, Porto Veneto) sau sa ramanem in Cinque Terre. Votul meu a fost pentru Cinque Terre pentru ca am simtit ca le-am vazut prea pe fuga. Asa ca toata dimineata am petrecut-o pe plaja din Riomaggiore, am mancat de pranz in Vernazza si ultimele ore le-am petrecut tot pe plaja din Monterosso.
Am luat trenul de aici si am dormit tot drumul. Cand m-am trezit in Milano aveam impresia ca totul a fost un vis. Nu stiu cat de bine au reusit cuvintele mele sa descrie frumusetea locului, insa sper ca acolo unde cuvintele au dat gres sa reuseasca pozele.
