La bella vita di Erasmus

Raffreddore italiano

September 27, 2008 - Posted in Every-day life

Adica raceala italiana. Cred ca e din cauza timpului asta ciudat care nu se hotaraste cum vrea sa fie: cald sau frig… Zilele astea au fost niste schimbari foarte dese de temperatura intr-o singura zi, nici nu stii cum sa te mai imbraci. Apoi, cred ca e din cauza ca aproape toate cunostintele mele din camin au racit…Imi si imaginez ce combinatii de virusi internationali umbla pe aici :)) Nu mai conteaza de ce, cert e ca am racit, tusesc si ma doare in gat, in special noaptea, ceea ce e destul de stresant.

Dupa ce mi-am imbogatit vocabularul cu termeni medicali am fost la farmacia din fata caminului si am intrebat “Puo raccomandarmi qualcosa per tosse e mal di gola?”. Mi-a dat un sciroppo, Mucosolvan pe care am dat 8,7 euro. Sfatul meu: mai bine sa nu raciti in Milano

Ciao, buonanotte, spero che la tosse mi lasci dormire questa notte…

No Comments »

Lugano, Svizzera

September 27, 2008 - Posted in Traveling

“Ieri am fost in Elvetia.” Mi se pare o propozitie pe cat de simpla, pe atat de misto. Intr-o ora de mers cu trenul am ajuns intr-un orasel foarte dragut, aproape de granita cu Italia, numit Lugano. O ora…mi se pare foarte foarte tare avand in vedere ca acasa, numai Bucuresti si Pitesti dureaza 1h:40′ cu sageata.

Lugano este cel mai mare oras din regiunea Ticino, desi nu foarte mare in sine. Pentru ca se vorbeste italiana, una din cele patru limbi oficiale ale Elvetiei, la inceput nu simti ca ai iesit din Italia. Dar, pe masura ce ii descoperi strazile pline de magazine de ciocolata si de ceasuri, realizezi ca esti in Elvetia.

Am plecat din Milano la 7:10 pentru ca se anuntase o greva care nu a mai avut loc si am ajuns la 8:10 acolo. In cautarea unei cafele am ajuns intr-o ciocolaterie. Ma rog, nu mai stiu daca asa se numeste dar m-am molipsit de la toate locurile cu aceeasi terminatie (trattoria, pizzeria, macelleria, pasticeria, etc). Ideea e ca dupa ce am vazut meniul ne-am schimbat repede dorinta, renuntand la cafea pentru “ciocolata densa servita con frutte”, bineinteles si cu brioche.

Am vizitat Catedrala San Lorenzo si apoi am coborat spre centrul vechi al orasului pana ce am ajuns la lac. Plimbandu-ne pe faleza am dat de un rent a boat “senza patente” - adica fara permis si pentru ca nici pretul nu era prea mare 39euro pentru toata barca, am decis sa mergem in croaziera. Ah, trebuie sa mentionez ca desi moneda lor este francul nu a fost loc unde sa nu accepte euro si in majoritatea cazurilor ne-au dat si restul tot in euro. Asa ca in timp ce barca era pregatita sa ne plimbe am mai facut cativa pasi de-a lungul lacului si bineinteles cateva poze pentru ca vremea era superba. Plimbarea cu barca a meritat toti banii, am condus-o cu randul, am facut zeci de poze, am stat intinsi la soare…ce mai…la vera dolce vita

La pranz am mers la o pizzerie unde am mancat o delicioasa prosciuto e funghi, cu cel mai subtire blat pe care l-am vazut pana acum. Apoi am fost in Parco Civico, o adevarata minunatie, flori peste tot, desi suntem in mijlocul toamnei, iarba de un verde extraordinar, lacul si muntii in jur, meraviglioso… Apoi un gelato overpriced (cum poate fi gelato mai scump in Lugano decat in Milano?) dar bun si o plimbare prin orasul mult mai animat decat de dimineata. Am trecut pe langa extravagantele magazine cu ceasuri, sau cu bricege Victorinox, am intrat in magazinele de ciocolata insa numai ca sa simtim mirosul caci preturile erau cu mult peste bugetele noastre.

Am luat trenul inapoi si Amanda a reusit sa treaca de controlul vamal si sa intre in Italia doar cu legitimatia de la Bocconi (isi uitase pasaportul acasa). Am ajuns inapoi in Milano pe la 19:30 si abia atunci am simtit diferenta intre aerul de aici, plin de poluare si aerul de munte din Lugano…

Mai multe poze aici: http://erasmus.sinnocence.eu/Lugano-Svizzera/

5 Comments »

Luis Vuitton

September 25, 2008 - Posted in Bocconi, Milano, Moda

Si eu care credeam ca in Romania are lumea obsesia asta!

Pot afirma cu usurinta ca in zona Bocconi am vazut cele mai multe genti Luis Vuitton din viata mea. Oriunde te uiti, orice model si orice marime de geanta Luis Vuitton. Si ghiciti ce! Nu numai pentru fete, ci si pentru baieti… Si nu ma refer la gentile de scoala pentru baieti, ci la genti de umar pentru baieti… Oh, da…nu stiu daca o sa mai vad chestia asta vreodata in Romania, oricat de fashion-aware ar fi vreun tip… Sa mergem mai departe…portofel Luis Vuitton. Daca nu scoti din geanta Luis Vuitton un portofel de aceeasi marca, esti un nimeni.

Si nu e o chestie de varsta…Sa va povestesc de proful meu de International Marketing… Ieri a venit la curs cu o frumoasa curea…ati ghicit…Luis Vuitton! Si a avut grija ca in timpul cursului sa dea vreo 3 exemple despre strategia de marketing a companiei. In caz ca nu observase toata lumea…

Si nu pot sa ma abtin sa nu ma intreb daca toti oamenii astia isi permit sa dea atatia bani pe o geanta ca apoi sa le tarasca prin bancile facultatii si prin tramvai sau le cumpara de la negrii care vand falsuri chiar in fata magazinelor respective.

Oricum, imaginati-va cum se integreaza geanta mea verde cu flori Daniel Ray intr-un astfel de campus!

No Comments »

Il corso d’italiano è finito!

September 23, 2008 - Posted in Bocconi, Italia, Nightlife

Credeam ca o sa ma bucur ca nu mai trebuie sa stau pana la 8 seara la facultate sau 6 ore sambata pentru cursul de italiana dar de fapt cred ca o sa imi lipseasca.

Nu pot spune ca am invatat lucruri extraordinare la curs, cel putin in ceea ce priveste gramatica pe care am invatat-o si singura. Insa pot spune ca m-a ajutat din punctul de vedere al vocabularului; acum nu ma mai blochez din cauza cuvintelor care nu imi vin in timp ce incerc sa spun ceva. Si in general, cursul m-a ajutat mult in ceea ce priveste vorbitul si asta e clar ca nu se poate invata de unul singur.

Sambata am avut examenul final, destul de complex, cuprinzand atat proba scrisa cu gramatica si eseu de 2 ore jumatate, cat si o proba orala, in grupuri de 8 persoane. Proba orala a fost o experienta destul de frumoasa pentru ca am avut o tema interesanta: trebuia sa decidem intr-o sedinta daca Starbucks deschide un lant de cafenele in Italia sau nu. Mai mult decat atat, eu am fost the chairperson - o adevarata provocare, atat din punctul de vedere al utilizarii limbii italiene, cat si din punctul de vedere al rolului moderatorului de a se asigura ca toata lumea are sansa sa spuna ceva si de a conduce discutia in directia potrivita. Adica am putut observa destule diferente culturale de comunicare dintre cele despre care am invatat la negociere. Chiar mi-a placut sa coordonez o echipa internationala si faptul ca am primit aprecierea atat profelor cat si a colegilor la final m-a facut sa ma simt foarte bine. “Sei bravissima!” - cred ca am auzit asta de atat de multe ori incat mi-a ridicat moralul pana la cer.

Apropo de Starbucks, nu stiu daca stiti dar se pare ca desi compania a aparut in urma unei experiente italiene, desi vand cafele cu nume italienesti, desi au cafenele in peste 40 de tari, in Italia nu sunt prezenti. E un paradox, dar dupa ce am studiat situatia pare a fi decizia inteligenta. In primul rand, ei vand experienta de a sta la o cafea cateva ore, ceea ce la italieni nu exista, ei isi beau expresso-ul din maxim 2 inghitituri. In al doilea rand, in Italia exista un numar infinit de baruri si barulete unde se serveste cafea, pe fiecare straduta, in fiecare zona a orasului. Cred ca numai in jurul caminului meu sunt peste 5. In final, pretul… cele mai scumpe cafele la un astfel de bar sunt in jur de 1 euro, pe cand cea mai ieftina cafea la Starbucks e 2 euro. Si inca o chestie amuzanta: italienii numesc cafeaua de la Starbucks “aqua nera”.

Dincolo de rolul educativ, pot spune ca acest curs a avut si un rol social. Adica vorbind despre culturile fiecarei tari din care eram, ne-am cunoscut unii pe altii si ne-am facut prieteni din toata lumea. De aceea, dupa examen am iesit impreuna sa mancam de pranz si apoi seara am fost sa petrecem (din nou) intr-un club numit Le Banque, mult mai dragut decat Hollywood. Si chiar ne-am distrat si ne-am simtit bine. Sper si cred ca o sa tinem legatura si in continuare.

Iar in ceea ce priveste italiana, de acum trebuie sa pun tot ce am invatat in practica. Pentru ca degeaba citesc ziare si ascult Radio Milano. Ca sa fac progrese majore, trebuie sa imi inving relativa timiditate si sa incep sa vorbesc cu italieni la cursuri…Ci vediamo…

No Comments »

Scuola

September 21, 2008 - Posted in Bocconi

Ok, cred ca a venit momentul sa va povestesc putin despre cum se face scoala la Bocconi. Cursurile au inceput de o saptamana si putin dar deja mi-am facut o parere. Majoritatea cursurilor mele se tin in cladirea noua si foarte moderna, numita Veldromo. Bocconi este o universitate privata si prestigioasa, cea mai buna universitate economica din Italia si printre cele mai bune din Europa. Taxele sunt de 11.000 euro pe an asa ca va puteti inchipui ca au super multi bani sa investeasca in modernizare.

Metodele de predare sunt destul de diferite de cele din Romania. In primul rand nu exista seminarii. Exista doar doua cursuri pe saptamana. Partea buna e ca unul dintre ele e teorie, desi destul de bine sustinuta de exemple practice, si la celalalt se discuta studii de caz, pe care trebuie sa le citim si sa le pregatim de dinainte. Pentru fiecare curs exista un syllabus unde ai detaliile despre fiecare zi in parte, ce se va intampla si ce se asteapta de la tine. Din nou, partea diferita este ca aici totul se desfasoara destul de interactiv, toata lumea isi exprima parerea si asta aduce putina competetie pentru ca participarea este punctata si chiar trebuie sa te straduiesti sa te remarci astfel incat profesorul sa te tina minte. Peste tot trebuie sa avem name tags si cand vorbesti profesorul ti se adreseaza pe nume, mie cel putin imi da impresia de o relatie nu chiar atat de impersonala intre student si profesorul de la curs, cum se intampla in universitatile noastre.

O chestie care o sa va placa este ca aici, la inceputul fiecarui curs, trebuie sa te hotarasti daca te duci la curs sau nu. Asta inseamna ca exista doua modalitati de a da examenul: cei care merg la curs dau din carte si din cursuri, eventual studii de caz, cei care nu vin, dau numai din carte. Adica este o metoda foarte democratica, practic la curs vin doar cei interesati sa invete si ceva practic iar cei care vor doar sa reproduca informatiile din carte, invata singuri, cand au timp. Si cu toate astea, salile sunt mai mereu aproape pline. Bine, trebuie sa spun ca jumatate din cei ce vin sunt italieni si jumatate sunt exchange students. De exemplu in anul acesta universitar sunt 1100 de studenti straini la Bocconi.

Pana acum toate cursurile mi se par interesante, ceea ce e bine, pentru ca asta face invatatul mai usor. Si nu e deloc putin de invatat. Fiecare curs are ditamai catastiful de 500-600 de pagini de manuale internationale care costa in medie 60 de euro fiecare. In Romania nu cred ca am dat pe vreun curs mai mult de 40 de ron. Dar asta e, macar dau niste bani pe un manual international de Global Marketing care imi va fi mult mai folositor decat cartea profului de marketing din ASE cu tigara in mana pe coperta.

No Comments »

Lago di Como

September 16, 2008 - Posted in Traveling

Toate prognozele anuntau ploaie pentru duminica. Dar, bazandu-ma pe zicala de la munte, “vremea e dupa sufletul omului”, am decis sa plecam (se va dovedi ulterior ca zicala se aplica doar muntelui). Dintr-o eroare de comunicare, ne-am intalnit la 8:30 la Stazione Centrale, gara gresita daca esti student si vrei sa calatoresti cu buget limitat deoarece de aici pleaca numai trenurile rapide si implicit scumpe. Asa ca am luat metroul spre Cadorna, gara pentru trenurile regionale. Trenul pleca la 9:40 asa ca am avut parte de o dimineata in stil italian, o briosa si o cafea, in graba, la un bar din gara.

Ne-am urcat apoi in trenul spre Lacul Como- un grup foarte divers: Amanda(Mexico), Ian (New York), Andras(Ungaria), Alessandro(Brazilia), eu si Mihai (Romania). Trenurile regionale se pare ca sunt cele mai ieftine (7 euro biletul dus intors), nu arata extraordinar dar nici ca personalurile noastre. Intr-o ora cat am facut pana acolo am avut timp sa studiem ghiduri turistice, in fiecare din cele 5 limbi. Orasul Como este renumit pentru matasea produsa aici, motiv pentru care sunt si multe magazine de acest gen. Insa nu e lipsit nici de obiective turistice, din care cel mai important este Domul din Como.

Am mai hoinarit putin pe strazile din oras si apoi am luat un bilet pe o zi la vaporasele care faceau curse regulate pe lac. Lacul are forma unui Y iar lungimea maxima este de 46 de km. Pe malurile lui sunt asezate niste orasele mici, fiecare avand cel putin 1-2 vile renumite, cu gradini foarte frumoase, care se pot vizita. Am ales sa mergem din Como in orasul cel mai indepartat, Bellagio, urmand ca la intoarcere sa mai vizitam cateva, in functie de timp. Am facut aproape 2 ore cu vaporul, timp in care a plouat marunt, dar am avut ocazia sa facem un plan bun de vizitare, in functie de orarul vaporaselor. Cand am ajuns in Bellagio inca ploua si nu am reusit sa vedem decat una din cele doua vile renumite deoarece cealalta a fost transformata in hotel, si nu se puteau vizita decat gradinile, dupa un orar care nu se potrivea cu al nostru. Asa ca am hoinarit putin prin oras si apoi am vizitat vila si gradinile Melzi.

Apoi au urmat niste vizite destul de rapide in alte doua orasele, mult mai linistite decat Bellagio, Cernobbio si Lenno. In Lenno se afla o vila unde s-au filmat niste scene din Star Wars dar care nu se poate vizita decat cu rezervare. Am ajuns in portul din Como cu 10 minute inainte sa plece un tren spre Milano, asa ca a trebuit sa alergam serios pana la gara. Amanda a fost cea mai nefericita deoarece pantofii ei cu toc nu prea se potriveau cu situatia. Dar pana la urma am prins trenul pe ultima suta de metri si am ajus in Milano la o ora destul de rezonabila, 9 seara. Chiar daca jumatate de zi a plouat, a fost o iesire chiar draguta, poate chiar ploaia o va face indimenticabile.

Pentru mai multe poze, http://erasmus.sinnocence.eu/LagoDiComo/

No Comments »

Cose da fare quando piove

September 13, 2008 - Posted in Every-day life

Ce poti face la camin intr-o dimineata in care nu ai cursuri, ploua cu tunete si fulgere si internetul nu functioneaza?

- sa iti faci tema la italiana

- sa te culci la loc

- sa te trezeasca femeile de servici care trebuie sa schimbe cearsafurile

- sa incerci sa te culci la loc dar sa nu reusesti

- sa te duci la receptie sa le spui ca nu merge netul si sa iti raspunda “L’Internet è bloccato a causa del tempo”

- sa te gandesti ca ti-e dor de casa deja

- sa te duci la receptie din nou dupa ce nu mai ploua si sa iti spuna ca se rezolva imediat

- sa te duci la cumparaturi

- sa te intorci de la cumparaturi si internetul tot sa nu mearga.

No Comments »

Everybody goes to Hollywood

September 12, 2008 - Posted in Nightlife

Ok…cine ma cunoaste stie ca sunt genul de persoana care merge mai des la un muzeu decat intr-un club. E interesant insa cum, atunci cand tot caminul merge undeva, chiar si genul meu de persoana isi doreste sa mearga. Adica, de cand am fost aici am fost la 3 petreceri (incluzand si Welcome Cocktailul organizat de facultate unde nu am stat mai mult de o ora), mai mult decat am fost in Bucuresti in doi ani de cand stau acolo.

Da…clubul de marti seara, pe nume Hollywood, a fost foarte interesant. Se pare ca e cunoscut ca unul din cluburile de top din Milano. E mentionat chiar si in ghidurile turistice. Citez:“Acest local ofera cele mai mari sanse de a vedea super-modele internationale. Extravagantul Hollywood continua sa atraga cei mai frumosi oameni din oras, deci imbracati-va sa impresionati.”

Ok… cand am intrat acolo insa am avut impresia ca intru intr-o discoteca de pe litorarul romanesc din anii 90. Adica un spatiu destul de mic, patratos, fara nici un fel de design si cu niste lumini. Ah da…si un bar unde trebuia sa astepti 30 de minute sa iti vina randul ca un italian musculos, uleios si cu plete sa iti prepare bautura dandu-se in figuri. Mai mult decat atat, dupa ceva timp, podeaua a devenit uda asa ca alunecai foarte usor, din cand in cand te mai calca cineva pe picior asa ca am ajuns acasa cu sandalele negre in loc de albe. Nu imi pot imagina de ce ar veni oameni celebri in locul ala. Oh well, nu pot spune ca nu m-am simtit bine, dar asta a fost datorita celor cu care am fost (those brazilian girls sure know how to dance!!). Mi-a placut foarte mult si drumul pana acolo, un tramvai plin ochi de studenti de toate nationalitatile, socializand galagios si facand poze, si cativa italieni rataciti uitandu-se nedumiriti.

Da, intr-adevar, si asta face parte oarecum din experienta, insa de miercuri au inceput cursurile, asa ca sigur petrecerile se vor rari semnificativ, cel putin pentru mine. Pentru colega mea de camera nu prea se aplica regula, ea continua sa mearga in fiecare noapte undeva si sa i se para foarte ciudat ca intr-o seara de vineri eu sa stau acasa.

No Comments »

Giorno sui Navigli

September 8, 2008 - Posted in Milano

Ieri a fost cea mai draguta zi de cand sunt aici. Dupa cele 6 ore zilnice ale cursului de italiana, am fost in “excursie cu scoala”. Ghida a fost prima persoana pe care am auzit-o vorbind engleza cu accentul acela tipic italian. OK-a? :)) Ne-au dus mai intai la cele mai vechi doua biserici din Milano, San Lorenzo si San Eustorgio. Apoi am ajuns in zona propriu zisa a canalelor (navigli). Nu va asteptati la canale ca cele venetiene pentru ca nu sunt deloc asa. Au fost folosite pentru navigatie si pentru spalatul rufelor (asa a zis ghida) insa acum majoritatea au fost astupate pentru a facilita transportul terestru. Insa Naviglio Grande a fost pastrat pentru a da farmec locului si zona din jurul lui este plina de baruri, restaurante si, cel mai important gelaterii. Nu va pot spune cat de bun este un gelato con pistacchio, nocciola e melone intr-o zi asa calduroasa.

Pentru ca a fost asa dragut, am decis sa ma intorc cu Gorana (un’amica australiana) seara sa luam il aperitivo. Se spune ca daca nu stii ce e aperitivo nu esti cu adevarat milanez. Dar nu o sa va tin in suspans pana veniti sa vizitati Milano. Aperitivo inseamna practic sa te duci intr-un bar intre 7 si 10 seara, sa platesti bautura si sa primesti in plus oricata mancare vrei, de la un bufet suedez. Asa ca am avut parte de o cina pe cinste, cu multe feluri de manacare dintre care trebuie sa remarc ravioli pentru care m-am intors pentru o a doua portie, si un grande bicchere di vino rosso.

Apoi ne-am mai plimbat putin in zona Porta Ticinese unde se pare ca este o zona foarte “tinereasca”. E plina de chioscuri minuscule unde se vinde bautura de unde oamenii isi iau paharul de bere in general si stau pe trotuarul ingust si il savureaza cu prietenii. Se pare ca aici nu e ilegal sa bei pe strada, decat dupa ora 2 noaptea. Tot in zona asta, mai exact langa biserica San Lorenzo se aduna emo italieni care sunt de 100 de ori mai suparati si mai ciudati ca cei romani.

Gelato, aperitivo, ravioli, pizza…Incep sa simt gustul Italiei si mi piacce tanto!

2 Comments »

La capitale della moda

September 7, 2008 - Posted in Milano, Moda

Toata lumea spune ca Milano e capitala modei. Intr-o saptamana de cand sunt aici, insa, am observat diverse chestii care nu stiu daca infirma sau confirma acest lucru. Dupa cate am vazut eu, moda inseamna:

- sa mergi cu tramvaiul dar sa ai geanta Luis Vuitton sau Prada de 1000 de euro cel putin sau sa fii imbracat numai in haine de firma.

- oriunde te-ai plimba, sa ai in mana macar o punga de hartie pe care sa scrie, D&G, Zara, Yves Laurent sau alte nume celebre.

- sa porti cizme sau ghete cu pantaloni scurti sau fusta de o palma, cand afara sunt peste 30 de grade

- sa ai o geanta uriasa chiar daca nu esti mai inalta de 1.50 si arati aiurea cu ea atarnandu-ti pana la genunchi

- ca toate magazinele de firma (sau nu) sa fie inchise sambata si duminica

Sunt sigura ca aceasta lista va continua asa ca la sfarsit o sa invat probabil si eu ce inseamna de fapt moda in Milano si o sa ma intorc in Bucuresti foarte stilata (sau poate nu).

No Comments »